Perfuziee&Co  DESIGN

Unul ce rade,langa,altul ce plange.Nimic special am zice.Oricine a ras,toti am plans candva,si cine stie…ce mai urmeaza.

Optimist si pesimist.Mereu in picioare vorba din batrani:”dupa ras vine plans” sau invers,adaptabila in functie de caz si de necaz.

Plangi,ai sa razi mai tarziu.Razi,nu uita ca dupa ras vine plans dar si ca cel ce rade la urma rade mai cu lacrimi.Nu e mereu roz sau gri.Trairi emotionale ce alterneaza,se combina ,lumini si umbre,oglizi,poate lumi paralele…sperante.

Mereu in cautarea fericirii,orbi,demonstrand inca odata faptul ca speranta moare ultima,sau poate mai mult decat atat,ca speranta pur si simplu nu moare.”Speranţa e cea din urmă scânteie care se stinge în orice inimă”Alexandre Dumas.

Prieteni cu sperante,parinti cu sperante,bunici tot cu sperante si sper sa ma fac inteles ca ne pricepem sa speram.Aristotel spunea,pe vremea cand inca mai spera,ca “speranţa este visul celui treaz”.

Nascuti din speranta,crescuti si hraniti cu speranta si facand haz de necaz,poate chiar ne-am nascut in locul potrivit,pe taramul sperantelor.

Practica speranta. Pe masura ce a spera devine un obicei, poti obtine o permanenta stare de fericire.

P.S:din categoria THINK POSITIVE